Mancarea poate fi gatita in mai multe feluri. Aceasta poate fi cruda (sashimi), la gratar, fiarta, la aburi, foarte prajita, marinata etc. Cum japonezii sunt insulari, pestele si fructele de mare sunt ingrediente principale in bucataria lor. Carnea – de regula de porc sau vita – este destul de scumpa, la fel cum sunt si fructele, care reprezinta adevarate delicatese. De exemplu, daca te duci in vizita la un japonez, o jumatate de pepene reprezinta un cadou care va fi apreciat cum se cuvine.
Orezul se serveste intotdeauna simplu, intr-un bol. Strainilor li se poate parea fad si ai avea tendinta sa il asezonezi cu sosuri (de care japonezii nu abuzeaza). Dar e un sacrilegiu sa torni ceva peste orezul din bol. Am avut parte de o privire chiorasa in momentul in care am turnat soia deasupra, nestiind ca soia se pune in farfurioara si apoi orezul se inmoaie in ea.
Sunt mii de restaurante in Japonia, unele dintre ele foarte bune, daca ne gandim, de pilda, ca Tokyo are mai multe restaurante Michelin ca Paris sau Londra. Multe dintre acestea sunt specializate. De pilda localurile de sushi nu servesc alte preparate in afara de sushi si sashimi, care iti sunt prezentate elegant si cu minutiozitate, pentru a sti ce alegere sa faci. Preparatele sunt intotdeauna foarte proaspete.
Inainte de a ti se aduce mancarea, vei primi un prosopel fierbinte si umed (oshibon), cu care sa te stergi pe maini (nu si pe fata). Bolul de mancare se tine in mana stanga iar betisoarele in cea dreapta (asa sunt invatati si copiii japonezi care e stanga si care dreapta). Sosul principal este cel de soia, insa acesta nu se toarna pur si simplu peste preparate ci, precum spuneam, se folosesc farfurioare in care se inmoaie bucatelele de mancare. Betisoarele nu se lasa niciodata infipte in orez, fiindca acest lucru simbolizeaza infigerea betisoarelor parfumate in timpul ritualurilor de inmormantare. Nu se da mancarea dintr-o farfurie intr-alta, sau din betisor in betisor, asa cum se mai practica pe la noi – acest gest ar semnifica, din nou, ridicarea oaselor ramase dupa incinerare. Nu se arata cu betisoarele si nu se musca din acestea. La inceputul mesei se face un toast, atunci cand toata lumea e pregatita sa inceapa (se spune kampai). E nepoliticos sa-ti torni singur in pahar. De regula tu torni vecinului de masa iar acesta iti intoarce imediat serviciul, in caz ca ai paharul gol.
Vegetarienii pot gasi preparate adecvate sau chiar restaurante specifice, insa n-ar trebui sa se increada in totalitate in ideea de “fara carne”, fiindca japonezii nu o respecta intru totul. De pilda, acestia ar putea cere un meniu vegetarian in care sa descopere cu surprindere ca exista carne de pui. Daca vor intreba ospatarul despre aceasta s-ar putea sa li se raspunda cu sinceritate: “cichin ochei” (chicken ok).